Un nou proiect de lege aflat la Senat propune schimbări importante pentru unitățile protejate din România. Miza este una majoră: facilitățile fiscale trebuie să ducă la locuri de muncă reale pentru persoane cu dizabilități, nu la profituri obținute prin exploatarea unor lacune legislative.

Sistemul unităților protejate a fost gândit ca un mecanism de incluziune socială și profesională. În teorie, acesta ar trebui să sprijine angajarea persoanelor cu dizabilități, mai ales a celor care intră cu dificultate pe piața muncii. În practică, însă, mai multe semnale din spațiul public arată că mecanismul a fost folosit, în unele cazuri, mai degrabă ca instrument fiscal și comercial decât ca soluție reală de integrare.

Tema a fost discutată recent de Angela Achiței, președinta ADV Group România, într-un interviu acordat Radio Cluj, în cadrul emisiunii „Incluziv”. Materialul Radio Cluj poate fi consultat aici:
https://www.radiocluj.ro/2026/05/19/incluziv-firmele-care-profita-de-facilitatile-pentru-persoane-cu-dizabilitati-vizate-de-reguli-mai-stricte/

Ce urmărește noul proiect de lege

Potrivit explicațiilor oferite de Angela Achiței, proiectul de lege urmărește să îmbunătățească modul în care funcționează unitățile protejate în România și să readucă mecanismul la scopul său inițial: crearea de locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități.

Una dintre cele mai importante modificări propuse vizează societățile comerciale care își creează mici „secții interne” pentru a obține statutul de unitate protejată. În prezent, există situații în care firme cu mulți angajați înființează compartimente reduse, cu doar câteva persoane cu dizabilități, iar apoi folosesc avantajul fiscal pentru a vinde produse sau servicii realizate de întreaga companie.

Această practică ridică o problemă de fond: dacă activitatea economică principală nu este realizată efectiv în cadrul unității protejate și cu implicarea reală a persoanelor cu dizabilități, atunci mecanismul își pierde sensul social.

Proiectul propune ca societățile comerciale care vor să devină unități protejate să respecte condiții mai clare: cel puțin 30% dintre angajați să fie persoane cu dizabilități, iar timpul de muncă prestat de acestea să reprezinte minimum 50% din totalul timpului de lucru al companiei.

SRL-urile ar urma să devină întreprinderi sociale de inserție

O altă schimbare importantă este obligația ca SRL-urile care solicită statutul de unitate protejată să fie autorizate, în prealabil, ca întreprinderi sociale de inserție.

Această condiție nu este doar una formală. Ea ar presupune existența unui cadru real de sprijin pentru angajații vulnerabili: consilieri de orientare profesională, psihologi, asistenți sociali, job coach-i sau alte forme de suport specializat.

Diferența dintre o companie obișnuită și o unitate protejată nu trebuie să fie doar o autorizație, ci modul concret în care persoanele cu dizabilități sunt integrate, sprijinite, formate și menținute în activitate.

În plus, statutul de întreprindere socială de inserție ar aduce obligații suplimentare, inclusiv reinvestirea a 90% din profit în misiunea socială. Practic, banii generați prin acest mecanism ar trebui să se întoarcă în sprijinul persoanelor vulnerabile, nu să fie transformați în dividende sau câștiguri disproporționate.

Cifre de afaceri greu de explicat

Unul dintre cele mai sensibile puncte semnalate în interviu este discrepanța dintre numărul de angajați ai unor unități protejate și cifrele de afaceri declarate.

Angela Achiței a arătat că în rapoartele publice apar situații în care unități protejate cu un număr redus de angajați raportează volume economice foarte mari, greu de justificat prin capacitatea reală de producție. A fost menționat exemplul unei unități protejate cu aproximativ 19 angajați care ar fi avut o cifră de afaceri de aproape 10 milioane de euro din producție și personalizare de încălțăminte.

Problema nu este cifra de afaceri în sine, ci întrebarea firească: poate o unitate protejată cu o infrastructură limitată și cu un număr redus de angajați să producă efectiv toate bunurile și serviciile pe care le facturează prin mecanismul taxei pe dizabilitate?

Dacă răspunsul este nu, atunci vorbim despre un risc major de deturnare a scopului legii.

Ce este deductibil și ce nu

Un principiu esențial subliniat în interviu este că doar produsele și serviciile realizate efectiv în cadrul unității protejate ar trebui să fie deductibile prin mecanismul taxei pe dizabilitate.

Exemplul oferit este simplu și relevant: dacă o firmă vinde bocanci, dar nu îi produce efectiv, ci doar adaugă o etichetă, un șiret sau un element de personalizare, nu ar trebui ca întreg produsul să fie considerat deductibil. Cel mult, deductibil ar putea fi serviciul de personalizare prestat efectiv de unitatea protejată.

Aceeași logică se aplică și în domenii precum IT-ul. Dacă o unitate protejată dezvoltă un software, îl întreține și oferă suport prin persoane cu dizabilități angajate, atunci acel serviciu poate fi eligibil. Dar dacă, pe lângă software, sunt vândute calculatoare, copiatoare sau alte echipamente cumpărate de la terți, acestea nu ar trebui incluse în zona deductibilă.

Aici este una dintre marile zone gri ale sistemului: pachetele mixte de produse și servicii. Tocmai de aceea, proiectul de lege și normele viitoare ar trebui să clarifice cum se facturează corect, ce se poate deduce și ce nu.

Controale comune între instituții

O altă propunere importantă vizează controlul. Angela Achiței a susținut necesitatea unui ordin comun de verificare între Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor, astfel încât autoritățile să poată verifica dacă unitățile protejate au, în realitate, capacitatea de a produce bunurile și serviciile pe care le declară.

Un control eficient ar trebui să urmărească aspecte concrete: existența utilajelor, a echipamentelor, a personalului calificat, a fișelor de post, a infrastructurii, a contractelor și a dovezilor privind realizarea efectivă a produselor sau serviciilor.

Nu este suficient ca o unitate protejată să existe în documente. Ea trebuie să existe și în realitate, prin activitate economică verificabilă și prin locuri de muncă reale pentru persoane cu dizabilități.

ONG-urile și condițiile suplimentare

Proiectul aduce clarificări și pentru organizațiile neguvernamentale. ONG-urile nu distribuie profit sub formă de dividende, însă și în cazul lor este nevoie de condiții clare pentru autorizarea ca unitate protejată.

Potrivit interviului, ar urma să poată accesa acest statut ONG-urile care sunt furnizori de servicii sociale sau organizațiile care reprezintă persoane cu dizabilități și care au o pondere semnificativă a acestora în structurile de conducere.

Această delimitare este importantă pentru a evita situațiile în care statutul de unitate protejată este folosit formal, fără o legătură reală cu misiunea socială.

Cheia este în norme

Legea poate stabili principiile, dar normele de aplicare vor decide cât de clar și funcțional va deveni sistemul. Dacă normele vor lăsa loc de interpretări, există riscul ca aceleași practici discutabile să continue sub forme noi.

De aceea, normele ar trebui să includă exemple concrete: cum se facturează un serviciu mixt, cum se separă componenta deductibilă de cea nedeductibilă, ce documente trebuie prezentate, ce înseamnă producție proprie și cum se demonstrează implicarea reală a persoanelor cu dizabilități.

Un sistem sănătos de unități protejate nu trebuie să penalizeze firmele corecte, ci să elimine abuzurile. Companiile care angajează real persoane cu dizabilități, investesc în formare, adaptează locurile de muncă și reinvestesc profitul în impact social trebuie protejate și susținute.

În schimb, entitățile care folosesc mecanismul doar pentru a vinde produse cumpărate de la alții, mascate ca producție proprie, afectează atât bugetul public, cât și credibilitatea întregului sector.

Concluzie

Discuția despre unitățile protejate nu este doar una fiscală sau administrativă. Este o discuție despre corectitudine, responsabilitate și incluziune reală.

Facilitățile acordate prin lege trebuie să ajungă acolo unde a fost intenția inițială: la persoanele cu dizabilități care au nevoie de sprijin pentru a intra și a rămâne pe piața muncii.

Regulile mai stricte nu ar trebui privite ca o piedică, ci ca o garanție că banii publici și mecanismele fiscale servesc interesului social, nu unor modele de afaceri construite pe ambiguități legislative.